I DONNI DI CASA MARTURANA
U CUNTU
“Me patri truvava li luci addumati, li casciuna arrimmurcati, lu ritrattu di me nanna bonarma cu la facci a lu muru. E quannu hajva tri anni mi ficiru la trizza. Ju rapiva l’occhi la notti e li vidiva ‘ntunnu a lu me lettu chi m’arridivanu e m’accarizzavanu. Eranu comu fimmini beddi cu li capiddi longhi cu cosi d’oru, d’argentu e ciuri di tanti culura, cu velura e vesti longhi. Ammeci a me nannu, mischinu, mentri durmiva ci davanu corpa e ci tiravanu cosi di ‘ncoddu.”
Leggi tutto in pdf:
http://alphonsedoria.files.wordpress.com/2011/05/i-donni-di-casa-marturana.pdf